• Vasile Mogos

    CDI Oilfield Services, lider de piata in domeniul furnizarii de echipamente si servicii pentru operatiunile de exploatare a sondelor in Romania si in regiune, sarbatoreste in acest an cea de-a zecea aniversare – 10 ani de inovatii in aceasta sfera de activitate ... Citeste mai mult..
  • Spencer Coca

    Mazarine Energy va investi pana la 500 de milioane de dolari in Romania in perioada urmatoare.Spencer Coca este director general al Mazarine Energy Romania srl, subsidiara companiei olandeze Mazarine Energy BV. ... Citeste mai mult..
  • Iulian-Robert Tudorache

    Iulian-Robert Tudorache - Secretar de stat in Ministerul Energiei, coordonator al sectorului de petrol si gaze naturale din cadrul ministerului, a condus recent delegatia oficiala a Romaniei la Congresul Mondial ... Citeste mai mult..
  • Gerd Bommer

    Potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei, Austria este unul dintre principalii parteneri comerciali si al doilea cel mai mare investitor ... Citeste mai mult..
  • Alexandru Vidu

    Grupul Bureau Veritas, lider mondial in certificarea diferitelor sisteme de management, cu birouri in peste 140 de tari si mai mult de 100.000 de certificate emise ... Citeste mai mult..
  • Ionut Purica

    Ce atuuri are Romania in cadrul Uniunii Europene, dar si ce riscuri de tara exista? Cu ce provocari majore se confrunta mediul de afaceri ... Citeste mai mult..
  • Alexandra Damascan Armegioiu

    Serinus Energy, compania canadiana care detine Winstar Satu Mare, si-a anuntat recent planurile de investitii cu privire la concesiunea ... Citeste mai mult..
  • Torgeir Olsen

    Odfjell Well Services (OWS) este o companie internationala de top, cu o indelungata istorie si cu o bogata experienta, care asigura servicii ... Citeste mai mult..
  • EUGENIA GUSILOV

    Romania Energy Center (ROEC) este primul think tank independent, in limba engleza, din Romania dedicat domeniului energiei ... Citeste mai mult..
  • Liviu Ilasi

    Anul acesta, transportatorul national de titei si produse derivate prin conducte si pe calea ferata, a marcat 115 ani de existenta ... Citeste mai mult..
  • Alberto Collamati

    Compania Weatherford International - unul dintre cei mai importanti furnizori, la nivel global, de solutii inovative, tehnologie si ... Citeste mai mult..
  • Virgil Metea

    In contextul agitat al reconfigurarii pietei energetice europene si al scaderii pretului gazelor naturale, am stat de vorba cu domnul Virgil Metea... Citeste mai mult..
  • Mariana Gheorghe

    Despre situatia actuala a pietei petrolului si strategia de sustenabilitate pe termen mediu si lung a companiei am discutat pe larg in cadrul interviului ... Citeste mai mult..
  • Karl Leidenfrost

    Pentru PPS Pipeline Systems, parte a grupului austriac Habau, anul 2000 a marcat inceputul activitatii in Romania. Cum au demarat operatiunile pe ... Citeste mai mult..
  • John L. Knapp

    ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited ocupa, in prezent, pozitia de presedinte al Asociatiei Romane a Concesionarilor Offshore ... Citeste mai mult..
  • Iulian Iancu

    Realizarea Uniunii Energetice constituie una dintre prioritatile agendei europene, iar Romania, ca stat membru, si-a asumat o serie de angajamente ... Citeste mai mult..
  • Costel Lungu & Marius Cioaca

    Kraftanlagen Romania, fondata in anul 2007, si-a largit, incepand cu 2014, aria de servicii oferite clientilor, adaugandu-si in portofoliu executia de proiecte pentru intreg sectorul de petrol si gaze, Citeste mai mult..
  • Neil Anthony Morgan

    Modernizarea rafinăriei Petrobrazi, finalizată anul trecut, a marcat un moment de referinţă pentru OMV Petrom. Ce impact a avut acest proces asupra ţintei de profitabilitate, care sunt priorităţilestrategice şi ce buget ... Citeste mai mult..
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18

Relansarea consumului de gaze naturale in Uniunea Europeana: O fereastra de oportunitate pentru Romania

15 Noi 2017

FocusCu sase trimestre consecutive de crestere, cererea de gaze naturale in Uniunea Europeana (UE) da semnale ca s-a inscris hotarat pe un trend ascendent. Continuarea tendintei, care se suprapune peste procesul de relansare a economiei europene, este sustinuta si de prognozele ce arata cresteri ale consumului cel putin pentru urmatoarele doua decenii. Aceasta este de bun augur pentru Romania, deoarece tine intredeschisa fereastra de oportunitate pe care tara noastra o are din perspectiva introducerii in exploatare a zacamintelor de gaze naturale din Marea Neagra.

Cererea de gaze naturale la nivelul UE a inregistrat o scadere de circa 20% de-a lungul primei jumatati a deceniului curent, pe fondul scaderii cererii de energie in mod special, ca efect al crizei; scaderea consumului de gaze a fost „ajutata” insa, pe de o parte, de reducerea pretului carbunelui si a costurilor emisiilor de carbon, iar pe de alta parte de cresterea productiei de energie din surse regenerabile. Una dintre rezultantele acestui fenomen a fost aparitia unui excedent de gaze care a stimulat flexibilizarea pietei si realizarea de noi investitii in infrastructura (depozite si/sau infrastructura de transport). Aceste lucruri, la randul lor, au avut ca efect reducerea diferentelor dintre preturile din timpul iernii si cele din timpul verii, dar si o reducere vizibila a volatilitatii a acestora. Astfel ca, in 2014, cererea de gaze naturale in UE a avut un punct de inflexiune; iar intre 2014 si 2016 aceasta a crescut cu circa 52 de miliarde de metri cubi pe an (mmca) – trendul continuand si in 2017. Procesul de relansare a economiei europene si trecerea producatorilor de energie dinspre carbune spre gaze naturale au constituit principalele elemente ce au condus la aceasta schimbare.

SASE TRIMESTRE CONSECUTIVE DE CRESTERE

Asa se face ca incheierea celui de-al doilea trimestru din 2017 a adus pentru piata de gaze din Uniune cel de-al saselea trimestru consecutiv de crestere a cererii (consumului); datele preliminare ale Eurostat descriu o majorare de 11% an/an in T2 2017 (fata de T2 2016) (vezi grafic „Sase trimestre consecutive de crestere”in editia printata). Prin urmare, asa cum reiese din raportul “Quarterly Report Energy on European Gas Markets (issue 2; second quarter of 2017)” publicat la finele lunii septembrie 2017, celor 162 de miliarde de metri cubi de gaze naturale consumate in UE in primul trimestru (un nou maxim al consumului din primul trimestru al anului 2013 pana in prezent), li se mai adauga alte aproximativ 100 de miliarde consumate in cel de-al doilea trimestru, rezultand un consum de circa 260 de miliarde de metri cubi pe ansamblul primelor sase luni ale anului 2017. Confirmarea cifrelor provizorii pentru cel de-al doilea trimestru ar face ca prima jumatate din 2017 sa marcheze o crestere a consumului de circa 8% fata de aceeasi perioada a lui 2016.
De notat insa faptul ca aceasta crestere a consumului a fost acoperita in special din surse externe – in T2 2017 inregistrandu-se cel de-al patrulea trimestru consecutiv de crestere a importurilor; cresterea volumului de gaz importat realizandu-se chiar cu pasi vizibili mai mari in T2 decat in trimestrele anterioare, astfel incat a compensat scaderea cu circa 5% (an/an) a productiei interne (vezi grafic „Consum, productie si importuri de gaze in UE” in editia printata); pe de alta parte, este de remarcat faptul ca pe ansamblul primelor sase luni din an, productia interna a marcat o crestere de 2% fata de aceleasi prime sase luni din 2016.
Tendinta crescatoare a consumului de gaze in tarile UE este ilustrata la fel de elocvent si in dinamica anuala, cifrele aratand o crestere de 4% in 2015 fata de 2014 si de 7% in 2016 fata de 2015; iar statisticile provizorii publicate de Eurostat fac foarte probabila inregistrarea unei rate de crestere asemanatoare si pentru 2017 (prin raportare la 2016) – ceea ce ar putea duce nivelul consumului de gaze aproape de maximul de 5800 de TWh inregistrat in 2010 (vezi grafic „2017 – al treilea an de crestere a consumului de gaze in UE” in editia printata).

PROGNOZE POZITIVE. SAU NU?

Perspectivele pozitive pentru revenirea cererii de gaze naturale in UE nu se opresc aici! Astfel, daca privim, intr-o cheie optimista, prognozele realizate de diferite agentii de specialitate, s-ar putea concluziona ca UE se afla abia in prima parte a unui ciclu multianual de crestere, din punct de vedere al consumului de gaze. Cel putin asa pot fi interpretate datele studiului “European Gas Market: Myths and Realities” publicat de Gazprom la inceputul lunii iulie (2017), studiu care centralizeaza prognozele realizate de mai multe entitati publice si private, pentru urmatoarele aproximativ doua decenii (vezi grafic „Prognoze pentru consumul de gaze in UE” in editia printata).
Studiul, include, dupa cum se poate vedea, estimarile unor agentii publice nationale sau transnationale de profil (precum IEA, EIA, Comisia Europeana, ENTSOG), ale unor entitati private recunoscute pe plan international (precum firmele de consultanta Wood Mackenzie si IHS CERA) sau prognoze ale unor mari companii private de profil (precum Statoil, ExxonMobil sau Gazprom Germania). Cele mai indraznete dintre acestea arata ca cererea de gaze naturale in UE ar putea creste de la circa 542 mmca la finele lui 2016 pana la 656 mmca in anul 2025 (asa cum arata prognoza in scenariul pozitiv al Enerdata) si/sau pana la 723 mmca in anul 2035 (asa cum arata prognoza realizata de EIA - US Energy Information Administration, agentie de specialitate a Guvernului american).
Pe de alta parte insa, aceste estimari trebuie tratate cu o oarecare prudenta! Si asta pentru ca media estimarilor cuprinse in respectivul studiu pare a nu da totusi foarte multe motive de optimism. Astfel, aceasta medie este de doar 542 mmc pentru 2025 si de 540 mmc pentru 2035 – fiind deci foarte apropiate de nivelul consumului efectiv inregistrat in 2016. Trebuie avut insa in vedere faptul ca respectivele medii tin cont si de estimarile realizate pe baza unor scenarii negative. Intre acestea si prognoza negativa a Enerdata, care pentru 2035 estimeaza un posibil (minim!) de consum de doar 327 mmc; o alta prognoza care trage in jos media – realizata de asemeni pe baza unui scenariu negativ – fiind cea realizata de Statoil, care, tot pentru anul 2035, prognozeaza un minim (posibil!) de consum de 370 mmc/an.
Dincolo de minimele si maximele prognozelor de consum mentionate anterior insa, diferenta dintre productia interna si necesarul de consum pentru urmatoarele circa doua decenii are toate sansele sa se majoreze. Aceasta este concluzia la care conduc calculele realizate de specialistii Gazprom, care arata ca necesarul de consum, ce nu ar putea fi acoperit de productia interna a UE (vorbim astfel de necesarul de import), ar putea fi de 51 mmc in 2025 si de 84 mmc in 2035 (vezi grafic „Cererea suplimentara de gaze, in crestere” in editia printata).

OPORTUNITATI SI RISCURI

Avem asadar de-a face pe de o parte cu evidenta unui proces de relansare a cererii de gaze la nivel european (cu sanse de mentinere), iar pe de alta parte avem prognozele ce arata ca pentru urmatoarele circa doua decenii ar exista un necesar de consum ce nu poate fi acoperit din productia interna; in concluzie, pe piata UE, pare a fi suficient loc pentru absorbtia de noi cantitati de gaze. Toate acestea se pot constitui in „ancore” care sa tina intredeschisa, pentru Romania, fereastra de oportunitate pe care o are din perspectiva introducerii in exploatare a zacamintelor din Marea Neagra.
Astfel, prin revenirea cererii de gaze naturale, un proiect deloc sigur (mai ales intr-un context in care preturile hidrocarburilor sunt scazute), precum cel de exploatare a zacamintelor de gaze naturale din Marea Neagra capata un suport din punct de vedere al viabilitatii. Un suport cu atat mai necesar cu cat rezultatul procesului de negociere a redeventelor si a conditiilor de exploatare s-ar putea dovedi finalmente un inhibitor pentru dezvoltarea proiectelor respective de catre companiile implicate; mai ales ca discutiile se poarta intr-un context politic destul de tulbure (atat pe plan national cat si regional/european), ce poate oricand determina o decizie de “stand-by” din partea companiilor implicate.
Intr-un astfel de context, revenirea cererii de gaze naturale in UE poate fi prin urmare un stimulent suplimentar pentru companiile implicate in vederea continuarii proiectelor, in ciuda riscurilor existente - atat pe plan local, cat si pe plan regional – cum a fost discutia lansata de Ungaria cu privire la BRUA (pentru care oficialii maghiari doreau sa aiba „capat de linie” in Ungaria, ceea ce ar limita accesul direct al gazelor romanesti pe piata vest-europeana).

AGRI – UN PROIECT VIABIL?

Elementele constitutive ale acestei ferestre de oportunitate sunt insa chiar mai multe. Astfel, pe langa faptul ca „ancoreaza” viabilitatea exploatarilor de la Marea Neagra si impulsioneaza astfel realizarea unor investitii consistente in infrastructura pe teritoriul Romaniei (depozite, conducte, interconexiuni etc.), revenirea cererii de gaze naturale in UE si perspectivele de mentinere a tendintei redeschid discutiile despre oportunitatea proiectului AGRI. Si asta pentru ca importurile de GNL la nivel european au avut in cel de-al doilea trimestru al anului 2017 o cota de circa 16% in totalul importurilor – cel mai mare nivel din ultimii patru ani; si tot in acest al doilea trimestru al anului, importurile de GNL au inregistrat o crestere de 10% (an/an) (vezi grafic „Importurile de GNL, la maximul ultimilor patru ani” in editia printata), iar gazele din Statele Unite au ajuns pentru prima oara in terminalele din Olanda, Polonia si Marea Britanie (pana la aceasta data gazele lichefiate americane fiind livrate exclusiv in Sudul Europei).
De remarcat totodata faptul ca, pe fondul cresterii preturilor spot in Asia, Europa a fost mai putin atractiva pentru cargourile de GNL in cea mai mare parte a iernii 2016-2017. Mai ales ca in hub-urile lichide si bine interconectate din Nordul Europei gazele lichefiate au avut o competitie puternica din partea gazului adus pe conducte din Rusia si Norvegia – ceea ce a dus de altfel la scaderea volumelor livrate in terminalele din aceasta parte a Europei, majorandu-se in schimb volumele livrate in terminalele tarilor mediteraneene. Abia incepand cu luna mai, datorita preturilor, gazele lichefiate au redevenit competitive, atragand o revenire a volumelor, se mai arata in statisticile publicate de platforma LNG Edge.
Raportul Comisiei Europene si statisticile LNG Edge ilustreaza asadar o tendinta de crestere a ponderii GNL in totalul importurilor europene de gaze naturale si o tendinta de rebalansare a ponderii hub-urilor din Nordul Europei in favoarea celor din Sud, acestea suprapunandu-se revenirii cererii. Confirmarea acestor tendinte pe termen lung pune intr-o noua lumina inclusiv proiectul terminalului GNL din Constanta – capatul romanesc al proiectului AGRI. Astfel, majorarea de capital social a S.C. AGRI LNG PROJECT COMPANY SRL, compania de dezvoltare a proiectului AGRI (avand ca actionari ROMGAZ - Romania, SOCAR - Azerbaidjan si GOGC – Georgia), propusa spre aprobare pentru data de 16 noiembrie, ar putea fi o anticipare a acestei noi posibile realitati. O realitate aflata asadar in schimbare atat la nivel european cat si la nivel international, daca tinem cont de dinamica miscarilor transoceanice! Astfel, la nivel global, livrarile de GNL au inregistrat o crestere de circa 10% in volum, in cel de-al treilea trimestru al anului 2017 fata de aceeasi perioada a anului anterior, ajungand la circa 72,4 milioane tone – potrivit celor mai recente statistici disponibile pe platforma de specialitate LNG Edge. Acestea releva cresterea semnificativa a livrarilor din Australia (cu 22%, pana la 14,4 milioane tone) si faptul ca gazele lichefiate americane au continuat sa fie livrate pe Vechiul Continent si in cel de-al treilea trimestru din 2017 (spre noi destinatii din Marea Britanie si Lituania). Statele Unite au livrat in Europa, in acest al doilea trimestru al anului, nu mai putin de 470 de milioane de metri cubi de gaz natural lichefiat – in patru terminale diferite (Olanda, Polonia, Portugalia si Marea Britanie) – reprezentand 10% din totalul exporturilor americane de GNL din respectivul interval de timp, se mai arata in statisticile LNG Edge; iar in cel de-al treilea trimestru al anului s-a adaugat si cel de-al cincilea terminal, in Lituania. In acest context, pe fondul majorarii capacitatii de export in doua terminale americane (Cove Point si Sabine Pass – in prezent in curs de extindere), este de asteptat ca livrarile in Europa sa creasca.

POZITIONAREA ROMANIEI

Toate aceste dezvoltari se pot constitui in elemente semnificative ale unei posibile strategii de pozitionare a Romaniei ca jucator relevant pe piata gazelor naturale in zona Central si Sud-Est Europeana. O regiune cu mari deficiente in ceea ce priveste interconectarea, compatibilitatea si interoperabilitatea sistemelor de aprovizionare cu gaze naturale, in care Romania are totusi o relevanta deosebita - cea mai mare piata de profil si cele mai importante rezerve de gaze naturale, este detinatoare de know-how de specialitate si se afla intr-o pozitie geostrategica relativ privilegiata, avand totodata si un avans fata de restul tarilor din regiune in ceea ce priveste aplicarea reglementarilor privind piata unica.
De altfel, pentru accelerarea integrarii pietelor de gaze din aceasta regiune si pentru diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale, Romania s-a implicat, alaturi de Austria, Bulgaria, Croatia, Grecia, Italia, Slovacia, Slovenia si Ungaria initiind, in februarie 2015, constituirea unui grup de lucru sub titulatura CESEC (Central and South Eastern Europe Gas Connectivity Group). Acestui grup i s-au alaturat sase tari partenere, respectiv Albania, Bosnia-Hertegovina, Macedonia (FYROM), Moldova, Serbia si Ucraina, scopul fiind acela de a se coordona eforturile de realizare a proiectelor transfrontaliere si transeuropene care sa duca la diversificarea surselor si a rutelor de aprovizionare cu gaze naturale si la armonizarea implementarii regulilor care sa faciliteze aceste proiecte.
Pana in prezent au avut loc patru intalniri la nivel ministerial, la Sofia, Zagreb, Budapesta, cea de-a patra avand loc la Bucuresti la finele lunii septembrie 2017. Istoria formarii CESEC este legata de experienta esecului proiectului Nabucco si a necesitatii sustinerii politice si diplomatice, la nivel regional si european, a unor proiecte strategice. Demersul s-a profilat asadar ca o initiativa diplomatica de coordonare intr-o regiune cu o slaba cultura a cooperarii si a solidaritatii, intr-o regiune in care politicile energetice ale statelor membre arata ca fiecare dintre acestea aspira pe cont propriu la statutul de hub energetic regional. Extinderea graduala a acoperirii geografice a CESEC mareste prin urmare complexitatea (geo)politica a agendei sale si accentueaza divergenta de prioritati si interese, dar ofera totodata oportunitatea dezvoltarii unor proiecte regionale de amploare, bazate pe complementaritate de interese.
Chiar si facand abstractie de diferentele de interese mentionate, provocarile sunt in continuare consistente – dupa cum reiese din raportul “The State of Gas Market Integration in the Energy Community. Special report for the CESEC” realizat de Comisie dupa intalnirea de inalt nivel din 28 septembrie, de la Bucuresti. O buna parte dintre aceste provocari tin de gradul de adoptare, de catre tarile din regiune, a cadrului european de reglementare necesar unei performante functionari a unei piete de gaze naturale la nivel regional (vezi grafic „Alinierea statelor CESEC la standardele UE” in editia printata).
Problematica Romaniei in acest context (al dificultatilor in crearea cadrului necesar functionarii unei pietei regionale) fiind scoasa in evidenta inca de la finele anului 2016, prin raportul sesiunii de lucru „Securitate si diplomatie energetica” realizat pe marginea STRATEGIEI ENERGETICE A ROMANIEI 2016-2030, CU PERSPECTIVA ANULUI 2050, sub egida Academiei de Studii Economice din Bucuresti (ASE) (14 aprilie 2016). Un raport care scoate in evidenta faptul ca, desi constructia de infrastructura energetica este esentiala la nivel regional, chiar si mai importante sunt regulile de functionare si interoperabilitatea. Si, din pacate, Romania (la fel si Bulgaria) este mult in urma, desi inca din anul 2009 trebuia sa treaca la acest stadiu. De exemplu, se arata in respectivul raport, pentru gazul natural, in 20 din cele 28 de state membre functioneaza puncte virtuale de tranzactionare (PVT), in care volumele de gaz natural sunt tranzactionate dupa intrare si inainte de iesire intr-o anumita zona a pietei. In Romania, nu! In aceste conditii, nu parem a avea foarte multe sanse pentru a deveni un hub pentru piata de gaze din regiune, in conditiile in care, o buna parte a vecinilor nostri si-a stabilit deja modelul de piata, cu tranzactionare virtuala si cu principii de functionare (Croatia, de exemplu, a intrat in UE in anul 2013, iar in anul 2014 avea deja un PVT). In acelasi timp, Romania este in continuare foarte slab interconectata cu retelele de transport de gaz natural ale vecinilor sai prin comparatie cu statele din Centrul si Estul Europei (fara a mai mentiona tarile vest-europene); proiectele in acest sens, desi nu lipsesc, par de la o zi la alta tot mai departe de a fi puse in functiune.
Aceasta situatie subliniaza faptul ca Romania nu este la nivelul necesar nici din punct de vedere al capacitatii de lucru si de management pe proiecte (atat la nivel local cat si la nivel european). Astfel, Comisia Europeana a lansat in noiembrie 2014 Planul European pentru Investitii Strategice (EFSI), cunoscut si sub numele de „Planul Juncker”, plan care isi propunea sa mobilizeze investitii in valoare de cel putin 315 miliarde de euro pana la finalul anului 2017, directionate in proiecte de infrastructura si inovare, precum si de sustinere a intreprinderilor mici si mijlocii, respectiv ale celor cu capitalizare medie.
Potrivit bilantului prezentat de Comisie in luna aprilie 2016, dintre cele 200 de proiecte propuse de Romania in decembrie 2014, niciunul nu a fost acceptat pentru finantare. Toate cele 28 de state membre au depus un total de 2.000 de proiecte, iar cele aprobate sunt din 25 de state membre. Un alt exemplu negativ este dat de ratarea de catre Transgaz a cursei de preluare a pachetului majoritar de actiuni al transportatorului grec de gaze naturale DESFA, in toamna lui 2017.
Este adevarat insa ca in anul 2015, SNTGN Transgaz SA a devenit beneficiarul unei finantari europene de aproximativ 180 de milioane euro prin intermediul Facilitatii Financiare Connecting Europe, pentru dezvoltarea tronsonului romanesc al gazoductului BRUA (Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria), ca Proiect de Interes Comun (PCI) la nivel european. O finantare semnificativa si un pas important in sustinerea dezvoltarii SNTGN (Sistemul National de Transport Gaze Naturale) si a interconectarilor in dublu sens cu Bulgaria si Ungaria; dar Romania, si regiunea SEE, necesita investitii mult mai ample pentru a putea ajunge la standarde comparabile cu tarile industrializate.

PARTENERIAT ROMANO-AMERICAN

Pe de alta parte, datorita prezentei gazului american pe piata internationala, dinamicii fluxurilor de GNL si mai ales dinamicii si relevantei industriei americane de profil la nivel global, SUA poate reprezenta un partener care sa ajute Romania sa se erijeze drept componenta de baza a pietei de gaze in regiune. Cooperarea dintre Statele Unite ale Americii si Romania in domeniul gazelor naturale ar putea fi ridicata la nivelul celei politice si militare, dupa cum reiese dintr-un recent studiu al think-tank-ului american CEPA, citat in raportul realizat sub egida ASE pe marginea STRATEGIEI ENERGETICE A ROMANIEI 2016-2030, CU PERSPECTIVA ANULUI 2050.
Organizarea unei misiuni specializate (sub egida Departamentului pentru Comert al SUA, cu companii de top in domeniul energetic, pentru a explora oportunitati de investitii in Romania) era prima dintre conditiile necesare pentru ca un astfel de posibil parteneriat sa aiba sanse, potrivit analizei realizate de specialistii romani in raportul mentionat anterior. O conditie care, relativ repede, s-a si indeplinit: la finele lunii octombrie 2017, Bucurestiul a fost centrul “Trade Winds 2017” – o misiune comerciala americana destinata crearii de parteneriate de afaceri intre companiile din SUA si tarile din Sud-Estul Europei (vizate fiind Romania, Bulgaria, Croatia, Grecia si Serbia). Derulandu-se in perioada 16-24 octombrie, misiunea aflata la a zecea editie, a fost cea mai ampla prezenta comerciala americana din istoria acestei regiuni. Iar asta poate deschide discutiile privind sansele Romaniei de a se transforma intr-o baza operationala, cu asistenta SUA, pentru implementarea unor termeni aliniati obiectivelor Uniunii Energetice; aceasta fiind de altfel o a doua conditie a repozitionarii Romaniei in regiune dintre cele trei cuprinse in raportul realizat sub egida ASE.
Principala problema a Romaniei tine de capacitatea diplomatica de a-si sustine interesele energetice. Vorbim de nevoia de „diplomatie” in sens traditional… care insa, pentru a fi eficienta, trebuie dublata de actiuni ale tuturor actorilor cu interes in domeniu – cum ar fi organizatii neguvernamentale, companii energetice, comunitatea academica si/sau chiar alte ministere decat cel de Externe (Ministerul Economiei, al Cercetarii, al Educatiei etc). O problema de a carei rezolvare depinde sansa Romaniei de a putea profita sau nu de fereastra de oportunitate tinuta deschisa de relansarea consumului de gaze in Uniunea Europeana. O chestiune insa mai greu de surmontat decat ar putea parea.

Share this post

Submit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to StumbleuponSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn
  • Toate
  • Analiza
  • Interviu
  • Petrol & Gaze
  • Default
  • Titlu
  • Data
  • Aleator
Incarca mai mult "tine SHIFT key pentru a incarca tot" Incarca tot